Doamne ajuta

Sunt prea multe biserici. Sunt prea multe persoane care datorita batranetii sau a unei educatii religioase dobandite din generatie in generatie, calca pragul acestor institutii publice fara a avea un scop concret, ci doar imaginea abstracta a unei culturi religioase dobandita prin nastere. Multe dintre acestea inca mai cred ca Dumnezeu se afla in icoane, in lumanari, in tamaie, in hainele fastuoase ale preotului sau chiar in barba deasa a acestuia. Sunt multi care fac asta pentru ca “asa s-a pomenit”, temandu-se de privirea condamnatoare a vecinilor, care intotdeauna le simt “lipsa” la slujba duminicala.

Sunt persoane care vin sa aprinda o lumanare dupa un examen, de parca asta ar infulenta cunostintele deja asternute pe foaie sau toleranta persoanei care ii evalueaza lucrarea. Dar de ce o fac? Pentru ca le place sa se amageasca cu ideea ca, doar printr-un simplu gest, pot schimba ceva. Bineinteles, irelevant. Evaluatorii nu au o linie directa cu Divinitatea pentru a sti cine a aprins mai multe lumanari, si astfel a-i recompensa pe masura.

Partea ciudata este ca pentru orice serviciu religios trebuie sa platesti. Spre exemplu, cati dintre noi nu au fost deranjati de un exponent al bisericii in preajma anului noi pentru a i se sfintii casa. Niste busuioc inmoiat in niste apa ce se vrea a fi sfintita, puf, puf si gata 1 milion. Pai de 1 milion ma duc si imi iau o sticla de whisky si niste busuioc si o sfintesc chiar eu. Si mai sunt si cazurile de deces. Toata familia mortului e sufera pe acolo si se da cu curu’ de pamant de atata treaba, si vine un preot sa ii mai toace si de bani, doar ca sa spuna cateva cuvinte. Bineinteles, conform traditiei, partile cele mai bune din mancare sunt pastrate pentru acesta, normal, “tot ce e mai bun sa fie al Domnului”. Cu toate astea, nimeni nu se intraba despre care domn este vorba. Tot circul asta despre bani ne poate face sa credem ca Dumnezeu e un miniafacerist care se trezeste dimineata si se duce la locul de munca: God Inc. Hmm.. NOT.

Dar chestia cea mai tare mi se pare cea cu spovedania. In perioada asta toata lumea incearca sa se puna bine cu al’ de sus. Asa ca nu conteaza cat de curva ai fost sau daca doar ce te-ai intors de la fur-gasit portofele in Italia, fugi repede la preot, apleaca-te in genunchi (nu te gandi la prostii pentru ca s-ar putea sa ii placa), si spune-i tot ce ai pe suflet. Bineinteles, daca esti posesoare de silicoane, sufletul tau este unul foarte incarcat si s-ar putea ca preotul aici de fata sa iti ceara sa aproFUNDezi subiectul. Nu te sfii, pentru ca asta este singurul mod prin care Dumnezeu are sa te ierte. Yeah right.

Ok… si ca sa concluzionez am doua lucruri de spus. In primul rand, prietenenul, recent posesor de permis de conducere despre care vorbeam mai demult, a avut o replica geniala la intrebarea “Ba aveai cedeaza trecere. Te asigurasi?”: “Da. Am zis doamne ajuta”. Multe dintre persoanele din ziua de astazi au nevoie de cineva cu o putere mai mare decat ei, fie pentru a o invinovatii pentru lucrurile rele din viata fiecaruia, fie pentru a se simti aparent protejati. Si toti spun Doamne ajuta ca si cum asta ar fi o mantra care le garanteaza succesul si salvarea.

Si cea de-a doua chestie:

… inseamna ca Dumnezeu e de trei ori femeie
(asta era continuarea. nu am gasit varianta completa)

---